Servicii urologie operatorii

Vestea bună este că există o soluție simplă, o alternativa la interventii chirurgicale traditionale cu recuperare mai rapida si mai putine efecte secundare,care poate restabili fluxul de urina ,urmind sa te întorci la activitățile normale în citeva zile.

Terapia cu laser Green Light este o opțiune minim invaziva pentru tratamentul HBP (hipertrofia benigna de prostata), care combină eficiența procedurii chirurgicale tradiționala cunoscuta sub numele de rezectie transuretrala a prostatei (TURP), dar cu mai putine efecte secundare, cateterism mai scurt, recuperare mai rapida si mai putin dureroasa.

Green Light foloseste energia laser pentru a elimina tesutul prostatei.

Green Light Terapia cu laser este de obicei o procedura in ambulatoriu, ceea ce înseamnă că va puteți întoarce acasă dupa citeva ore de la procedura si puteti reveni la activitatile normale, non-obositoare în termen de citeva zile.

Green Light vaporizare cu laser pentru HBP poate fi considerat cel mai important avans chirurgical în tratamentul HBP pentru ultimele trei decenii.
Mecanismul de acțiune a laserului Green Light este prin producerea de energie laser cu o lungime de undă de 532 de nanometri, care are o afinitate specifică pentru pigmentul hemoglobinei, o componentă din celulele rosii ale sângelui. Când energia laser, interacționează cu țesutul, acesta este convertit la vapori si este apoi eliminat.

În acelasi timp, vasele de sânge ale prostatei sunt coagulate de laser din cauza afinității sale pentru hemoglobina astfel, practic eliminând toate sursele de sângerare ce permite pacientului sa mearga acasa in aceeasi zi cu interventia chirurgicala cu un cateter pentru un timp cât mai scurt de 1-2 zile.

Prin urmare, în conformitate cu literatura contemporană , terapia cu laser Green Light pentru a trata HBP este cea mai buna terapie în virtutea mai multor avantaje semnificative :

• Abilitatea de a oferi terapie într-un cadru de ingrijire ambulatorie fără a necesita spitalizare
• Practic, fără vărsare de sânge, care este ideal pentru pacientii care au un risc ridicat sau pe tratament antiplachetar sau anticoagulant
• Ameliorare rapidă a simptomelor
• Recuperare rapidă , revenirea rapida la activitățile normale
• Timp cateterism la fel de scurt ca 24-28 ore
• Eficacitate dovedit clinic prin literatura
• Lipsa de asociere cu impotenta sau incontinenta

Adenomiectomia chirurgicala reprezinta indepartarea tesutului patologic in totalitate de la nivelul prostatei. Caile de abord, perineala si posterioara au fost abandonate in prezent fiind folosite numai calea anterioara transvezicala si retropubiana.

Complicatiile tratamentului chirurgical sunt hemoragiile per si postoperatorii, infectioase, urinare si sexuale.

Complicatiile urinare sunt reprezentate de incontinenta urinara si disuria care de regula survine tardiv.

Complicatiile sexuale sunt constituite de strictura uretrala, ejacularea retrograda cu sterilitate secundara, dar fara consecinte in ceea ce priveste potenta sexuala.

Principiul acestui procedeu consta in ablatia adenomului de prostata prin fragmentarea acestuia prin sectionarea electrica cu ajutorul unei anse, procedeu numit rezectia transuretrala a prostatei. Rezectia prin ablatie se realizeaza prin irigare continua.

Complicatiile postoperatorii imediate pot fi: hemoragia si sindromul post rezectiei transuretrale. Sindromul post rezectiei este urmarea reabsorbtiei lichidului de irigatie care ajunge in circulatie determinand hemodilutie cu hipervolemie si uneori hemoliza.

Alte complicatii ce pot aparea in urma acestui procedeu sunt cele comune adenomiectomiei cum ar fi infectii urinare si genitale, incontinenta urinara si alte tulburari mictionale.

In urma acestui procedeu recidiva adenomului apare la aproximativ 15 % din cazuri la 8 ani dupa interventie. Acest procedeu este indicat de electie in adenoamele care au mai putin de 40 de grame. Cele care depasesc 40 de grame au un risc foarte mare de recidiva prin restanta de tesut adenomatos.

Acest procedeu este asemanator rezectiei transuretrale deosebirea dintre acestea fiind diferenta ansei folosite, la acest procedeu ansa avand o intensitate de curent in jur de 290 wati, realizand astfel vaporizarea, disecarea si hemostaza tesutului adenomatos. Investigatia este superioara metodei anterioare datorita usurintei mai mari de efectuare si a lipsei de sangerare.

Sunt:
– hipertermia locala – temperatura locala de 42-43 grade celsius o data pe saptamana timp de 6 saptamani
– crioterapia prostatica – crionecroza tesutului cu ajutorul unei sonde mentinute 40-60 de minute
– divulsia prostatica – ruperea comisurei anterioare a prostatei
– proteze endoprostatice – acestea sunt plasate la nivelul uretrei posterioare sub control ecografic sau endoscopic si pot inlocui sonda uretrala permanenta
– incizia transuretrala a prostatei (ITUP) – se realizeaza o incizie profunda de la nivelul cervixului vezical pana la colicul seminal
– prostatectomia transuretrala indusa cu laser (TULIP) – are valoare terapeutica redusa.

Datorita faptului ca dezvoltarea prostatei si modificarile de crestere a volumului (hiperplazie) sunt procese androgen dependente tratamentul farmacologic se adreseaza componentei hormonale.

Finasterid (Proscar) este responsabil de inhibarea 5 alfa reductazei (enzima responsabila de transformarea testosteronului in DHT) si determina o diminuare marcata a nivelului plasmatic a enzimei cu ameliorarea semnificativa a simptomatologiei.

Blocantii alfa 1 adrenergici actioneza rapid pentru ameliorarea simptomatologiei determinand crestrerea debitului urinar.

Anti-aromataza este un complex enzimatic responsabil pentru transformarea androgenilor in estrogeni.

Diagnosticul se stabileste pe baza anamnezei, a simptomelor si semnelor specifice si a examenelor paraclince.

Examenele paraclinice care investigheaza segmentul uretral sunt:

1. Imagistice

– ecografia abdominala;
– ecografia uretrala evidentiaza lungimea stricturii si gradul de obstructie a lumenului uretral;
– radiografia renala simpla si urografia;
– uretrografia retrograde sau mictionalaevidentiaza lungimea si numarul stricturilor;
– uretroscopia.

2. Investigatii de laborator

– ureea si creatinina serica sunt crescute in caz de insuficienta renala cronica;
– sumarul de urina si urocultura evidentiaza infectiile urinare asociate.

Sistemul urinar este alcatuit din rinichi, la nivelul caruia se formeaza urina, uretere, doua conducte care conecteaza rinichiul cu vezica urinara, vezica urinara si uretra (conduct prin care se elimina urina din vezica urinara).

Strictura uretrala reprezinta o ingustare a lumenului uretral, constituind astfel un obstacol in eliminarea urinei. Urina nu se elimina in totalitate si se acumuleaza in vezica urinara si duce la aparitia a numeroase consecinte. Cea mai grava o constituie insuficienta renala.

Pot fi congenitale, cand sunt prezente inca de la nastere sau dobandite, fiind rezultatul infectiilor, traumatismelor, a tumorilor localizate la acest nivel sau a manevrelor urologice (iatrogene).

Stricturile uretrale afecteaza in special la barbatii din cauza particularitatilor anatomice specifice (prezenta prostatei, lumenul uretrei este mai ingust si lungimea este mai mare decat la femei).

Stricturile uretrale dobandite pot avea urmatoarele cauze:

– manevre urologice cu introducerea sondelor uretrale permanente sau temporare al caror scop este drenajul vezicii urinare;
– dupa dilatatiile uretrale sau interventii la nivelul uretrei ( uretrotomia optica interna);
– traumatisme pelvine;
– inflamatia prostatei (prostatita);
– interventii chirurgicale ale prostate;
– infectii uretrale aparente (care evolueaza cu semne si simptome): uretrita, boli cu transmitere sexuala.

Exista, uneori, infectii uretrale inaparente sau microtraumatisme locale care nu prezinta niciun semn sau simptom si care pot evolua cu formarea de strictura uretrala.

Ingustarea lumenului uretrei va produce un blocaj in eliminarea urinii care se insoteste de semne si simptome:

– polakiurie (nevoia de a urina in mod frecvent);
– disurie sau mictiune dificila;
– scaderea marcata a jetului urinar;
– incontinenta urinara sau eliminarea involuntara a urinii;
– scurgere uretrala matinala;
– usturime la mictiune.

Stricturile uretrale indelungate pot produce distrugerea structurii rinchilor producand, astfel, insuficienta renala cronica.

Tratarea corecta a infectiilor urinare si evitarea manevrelor invazive, pe cat este posibil, previn ingustarea lumenului uretral.

Tratamentul stricturilor uretrale cuprinde mai multe metode:

– dilatatii uretrale cu diverse instrumente din plastic sau din metal;
– uretrotomia optica interna – sectionarea stricturii cu ajutorul lamei unui uretrotom introdus in uretra;
– uretroplastia sau refacerea chirurgicala a unei portiuni din uretra;
– stenturi metalice endouretrale mentin deschis lumenul uretral si se monteaza cand nici una din metodele anterioare nu au dat rezultat.

Cancerul vezical este mai frecvent la barbat, afectand 2-3% dintre cei cu varsta sub 75 ani. Riscul este de doua ori mai mare la barbatii albi decat cei de culoare.

Cele mai frecvente simptome ale cancerului vezical sunt:

– hematuria (urina cu sange) care este rebela la tratament, poate aparea in orice moment al actului mictional sau poate fi miscroscopica;
– durerea pelvina care persista atat ziua, cat si noaptea si este greu de tratat;
– urinari dese;
– starea generala este alterata;
– scadere in greutate marcata;
– urina are miros urat, fetid.

Tratamentul cancerului vezical se face in functie de tipul tumorii:

1. Tumora vezicala superficiala:
– de electie sunt electrorezectia transuretrala, electrocauterizarea sau vaporizarea
– se adauga un tratament adjuvant prin instilatii intravezicale cu:
– BCG (vaccin cu germeni atenuati de Micobacterium Bovis);
– citostatice: Doxorubicina, Thiptepa;
– Interferon;
– daca aceste procedee nu dau rezultate satisfacatoare, se poate practica cistectomia radicala;

2. Tumora vezicala infiltrativa:
– in functie de extinderea tumorii, se practica cistectomie partiala sau radicala;
– la cistectomia radicala se impune crearea unei derivatii urinare: deschiderea ureterelor la piele, in colon, in rect si sigmoid etc.
– se adauga chimioterapia sistemica: Metotrexat, Adriamicina, Vinblastina;
– radioterapia este utila in tumorile inoperabile.

Exista o serie de factori de risc pentru cancerul vezical:

1. Fumatul:
– studii clinice au introdus ideea ca 30-40% din cancerele vezicale sunt produse de fumat;
– un fumator are un risc de 4 ori mai mare sa dezvolte cancer vezical decat populatia generala;
– riscul este direct proportional cu numarul de tigari/zi si numarul de ani de fumat;
– de exemplu, un barbat care fumeaza peste 20 tigari/zi are un risc de 5 ori mai mare.

2. Factorii ocupationali:
– determina aproximativ 16-24% din cancerele vezicale;
– un risc mai mare il au persoanele care lucreaza in tipografii, industria maselor plastice, a cauciucului, a pielariei, a colorantilor, a vopselelor.
– substanta incriminate este 2-naftilamina;
– un risc mare il au si cei care lucreaza cu petrol, praf de paitra, gaze, erbicide, vopsea, zinc, solventi;
– se adauga industria aluminiului, fierului, otelului si gazele de esapament;

3. Bilharzioza:
– este o infectie data de Schiostostoma haematobium;
– este frecventa la barbati;
– are o frecventa mare in Egipt.

4. Factori virali:
– implicare papilomavirusurilor nu a fost pe deplin demonstrate;

5. Ciclofosfamida:
– determina cancer vezical prin metabolitii sai;
– are perioada de latenta de 6-14 ani.

6. Abuzul de analgezice:
– consumul cronic de fenacetina duce la cancer vezical in aproximativ 10 ani;

7. Factori nutritionali:
– cancerul vezical are un risc mai mare la persoanele care consuma carne la gratar sau fripta la tigaie;
– fructele si legumele proaspete protejeaza impotriva acestui tip de cancer;
– consumul de apa clorinata este de asemenea un factor de risc;

8. Conditii medicale favorizante:
– infectiile urinare cronice;
– stagnarea urinii in vezica in adenomul de prostata, stricturile uretrale etc;

Simptomele alarmante ale cancerului vezical determina pacientul sa se prezinte la urolog, unde diagnosticul se va pune pe:
1. Anamneza (discutia cu pacientul)

2. Examen clinic:
– daca niste cheaguri de sange din vezica blocheaza uretra, se va forma glob vezical ce poate fi palpat;
– invadarea tumorala a orificiilor uretrale, determina dureri lombare si afectare renala pana la insuficienta;
– tuseul rectal si palparea, pot aduce informatii utile;

3. Examene de laborator:
– examenul urinei va evidentia hematuria, prezenta leucocitelor, a bacteriilor si va obliga la antibiograma;

4. Ecografia suprapubiana sau transrectala:
– permite vizualizarea tumorii;

5. Urografia intravenoasa:
– pune in evidenta cancerul vezical si complicatiile sale: retentia de urina, eventual afectarea renala;

6. Computer tomograf si rezonanata magentica sunt utile pentru a aprecia extinderea tumorii si eventualele metastaze;

7. Uretrocistografia:
– confirma prezenta cancerului vezical;
– stabileste numarul tumorilor, tipul macroscopic, raportul cu celelalte elemente;
– permite biopsierea tumorii;