Cancerul de prostată

Epidemiologie și factori de risc

Cancerul de prostată ocupă locul trei între cancerele masculine în România. Este a patra cauză de deces prin cancer la bărbați. Incidența este crescută în țările nordice și occidentale. În SUA numărul cazurilor s-a dublat în ultimii ani analizați. În Franța sunt raportate anual peste 25.000 cazuri noi. Boala este mai rară în Europa de Est și foarte rară în Asia.

Vârsta este principalul factor de risc. Aproape trei sferturi dintre cazuri sunt diagnosticate după 65 ani. Antecedentele familiale cresc riscul de 2–5 ori. A fost identificată gena HPC1 implicată în predispoziție. Aproximativ 80% dintre tumori sunt hormonodependente. Dezechilibrele endocrine influențează evoluția bolii.

Alimentația bogată în grăsimi animale favorizează apariția cancerului. Dietele bogate în proteine, dulciuri, alcool și tutun cresc riscul. Consumul de pește reduce riscul de 2–3 ori. Studiile publicate în reviste medicale internaționale au evidențiat rolul regimului alimentar.

Excesul de calciu poate contribui la risc crescut. Activitatea sexuală excesivă cu partenere multiple este menționată ca factor posibil. Prostatitele netratate și infecțiile virale pot contribui la apariție. Vasectomia poate favoriza hipertrofia prostatică. Identificarea factorilor de risc permite intervenții preventive eficiente.

Depistare și diagnostic

Cancerul de prostată are o perioadă lungă asimptomatică. De aceea screeningul anual este esențial după 50 ani. La bărbații cu antecedente familiale, controalele încep la 40 ani. Tuseul rectal este o metodă simplă și accesibilă. Examinarea poate identifica noduli duri sau zone suspecte.

PSA este principalul marker tumoral utilizat. Este o glicoproteină produsă de celulele prostatice. Valorile crescute pot apărea și în adenom sau prostatită. Valoarea orientativă normală este sub 4 ng/ml. PSA este util și în monitorizarea tratamentului. Free PSA crește specificitatea testării și reduce biopsiile inutile.

Biopsia prostatică confirmă diagnosticul histologic. Se realizează ghidat ecografic. Ecografia abdominală sau transrectală evaluează volumul prostatic și reziduul vezical. Urografia intravenoasă explorează aparatul urinar superior. Investigațiile urodinamice stabilesc gradul de obstrucție.

Diagnosticul diferențial include strictura uretrală și vezica neurogenă. Nodulii depistați la palpare impun explorări suplimentare. Markerii tumorali, precum fosfataza acidă prostatică, completează evaluarea. Diagnosticul pozitiv este confirmat prin examen histopatologic.

Tablou clinic și evoluție

Inițial boala este asimptomatică. Ulterior apar disurie și polachiurie. Pacientul poate observa hematurie. Pot apărea dureri hipogastrice sau perineale. Hemospermia este posibilă în unele cazuri. Erecțiile dureroase sunt rare, dar posibile.

Coexistența cu adenomul îngreunează diagnosticul. Agravarea bruscă a simptomelor obstructive ridică suspiciunea malignității. Invazia locală determină dureri pelvine persistente. Extensia dincolo de capsulă agravează simptomatologia.

În stadii avansate apar metastaze osoase dureroase. Retenția acută de urină poate surveni. Oboseala, anemia și scăderea ponderală indică progresie sistemică. Manifestările trebuie diferențiate de afecțiuni reumatice. Evoluția este imprevizibilă.

Deși considerat lent, ritmul poate varia. Impactul asupra speranței de viață depinde de stadiu și vârstă. Monitorizarea atentă este esențială pentru intervenție la timp.

Tratament și inovații

Tratamentul depinde de stadiul bolii. În stadiile T1–T2, tratamentul chirurgical este standard. Prostatectomia poate fi asociată radioterapiei. Radioterapia externă este alternativă majoră.

În stadii avansate se utilizează tratament hormonal. Terapia antiandrogenică reduce stimularea tumorală. În forme metastatice se asociază chimioterapia. Radio-hormonoterapia combină două mecanisme eficiente. Tumorile T4 necesită inițial chimioterapie și hormonoterapie.

HIFU reprezintă o tehnică modernă promițătoare. Utilizează ultrasunete focalizate de mare intensitate. Proiectul a fost inițiat la Lyon în 1989. Aparatul Ablatherm a fost omologat european în 2000. FDA a aprobat studii clinice în SUA. Procedura este utilă mai ales după eșecul radioterapiei.

Tratamentul paliativ poate ameliora simptomele în stadii terminale. Decizia terapeutică ține cont de vârstă și comorbidități. La pacienții peste 80 ani se evaluează atent beneficiile intervenției.

Depistarea precoce permite vindecare completă în formele localizate. Progresele medicale au îmbunătățit semnificativ supraviețuirea.

Funcția erectilă

Reprezintă capacitatea bărbatului de a obține și menține o erecție suficientă pentru un act sexual satisfăcător. Erecția este un proces neuro-vascular complex, controlat de sistemul nervos, vasele de sânge și echilibrul hormonal. Stimularea sexuală determină eliberarea de oxid nitric la nivelul țesutului erectil. Acest mecanism produce relaxarea musculaturii netede și creșterea fluxului sanguin în corpii cavernoși. Umplerea acestora cu sânge determină rigidizarea penisului. Menținerea erecției depinde de blocarea drenajului venos temporar.

Prostata are un rol indirect în funcția erectilă prin relația sa anatomică cu structurile nervoase pelvine. Nervii erectili trec foarte aproape de capsula prostatică. Intervențiile chirurgicale pentru cancerul de prostată pot afecta aceste structuri. Prostatectomia radicală poate produce disfuncție erectilă temporară sau permanentă. Riscul depinde de stadiul bolii și de tehnica chirurgicală utilizată. Tehnicile moderne „nerve-sparing” reduc semnificativ acest risc.

Radioterapia poate afecta progresiv funcția erectilă prin leziuni vasculare. Tratamentul hormonal scade nivelul testosteronului și implicit libidoul. Scăderea dorinței sexuale influențează indirect performanța erectilă. Chimioterapia poate contribui prin afectarea stării generale. Impactul psihologic al diagnosticului oncologic este de asemenea major. Anxietatea și depresia pot agrava tulburările erectile.

Vârsta este un factor independent de risc pentru disfuncție erectilă. Afecțiuni precum diabetul zaharat, hipertensiunea și bolile cardiovasculare afectează mecanismul vascular. Fumatul accelerează deteriorarea endoteliului vascular. Sedentarismul și obezitatea reduc calitatea funcției erectile.

Evaluarea funcției erectile se poate face prin chestionare validate, precum IIEF-5. Disfuncția erectilă poate fi ușoară, moderată sau severă. Tratamentul include inhibitori de fosfodiesterază tip 5 (sildenafil, tadalafil). În unele cazuri se utilizează injecții intracavernoase sau dispozitive vacuum. Reabilitarea erectilă precoce după intervenții prostatice crește șansele de recuperare. Suportul psihologic este adesea benefic.

Menținerea unui stil de viață sănătos are rol esențial în prevenție. Activitatea fizică regulată îmbunătățește circulația. Dieta echilibrată susține sănătatea vasculară. Controlul bolilor cronice protejează funcția sexuală. Comunicarea cu partenera este importantă pentru menținerea vieții intime. Abordarea multidisciplinară oferă cele mai bune rezultate pe termen lung.