Adenomul de prostată

Structura și funcția prostatei

Prostata este o glandă cu structură fibromusculară, situată la baza vezicii urinare. Face parte din aparatul reproducător masculin și produce secreții esențiale pentru funcția sexuală. Odată cu vârsta, prostata crește în volum (hiperplazie benignă). Adenomul apare prin creșterea structurilor glandulare și este cea mai frecventă tumoare benignă la bărbații peste 60 de ani.

Factori de risc și evoluție

Apare mai rar la bărbații cu funcție testiculară scăzută sau după vasectomie înainte de 40 de ani. Dezechilibrele metabolice și nivelul testosteronului contribuie la apariție. Evoluția bolii se clasifică în trei stadii: microscopic, macroscopic și clinic manifest.

Tratament și abordare

Tratamentul poate fi medical, chirurgical sau preventiv, în funcție de stadiul bolii.

Obstrucția uretrei și mecanismul vezicii de luptă

Creșterea prostatei comprimă uretra, afectând fluxul urinar. Contractarea musculaturii vezicale și abdominale compensează obstrucția. Inițial, debitul urinar se menține, dar pe termen lung apar dificultăți. Reziduul vezical crește de la 20–40 cm de apă la 100 cm în adenom.

Vezica decompensată și distensia vezicală

Persistența obstrucției poate duce la vezică decompensată și reziduuri mari. Se instalează polachiuria, scade jetul urinar și pot apărea hernii sau prolaps anorectal. În faza avansată, distensia vezicală depășește 300 ml, cu pierderi de urină, mai ales nocturne. Uneori, distensia apare fără faze premergătoare.

Simptomele urinare

Disuria provoacă jenă sau usturime la urinare. Polachiuria diurnă și nocturnă afectează somnul. Jetul urinar scade progresiv, imperiozitatea mictională devine evidentă, iar oboseala apare din nopți nedormite. Reziduurile mari favorizează infecțiile urinare. Evoluția clinică este lentă, cu perioade de exacerbare și remisie

Tratamentul chirurgical clasic

Tratamentul chirurgical implică adenomiectomia, care îndepărtează complet țesutul patologic. Abordările perineală și posterioară au fost abandonate, fiind folosite doar căile transvezicală și retropubiană. Complicațiile pot include hemoragii, infecții urinare și tulburări sexuale, iar incontinența și disuria pot apărea tardiv; problemele sexuale includ strictura uretrală și ejacularea retrogradă.

Tratamentul endoscopic

Rezecția transuretrală presupune fragmentarea adenomului cu anse electrice și irigare continuă. Complicațiile imediate includ hemoragia și sindromul post-rezecție, care apare prin reabsorbția lichidului de irigare, provocând hipervolemie și hemoliză. Procedura este indicată pentru adenoame sub 40 g, iar recidiva poate apărea la 15% dintre pacienți la 8 ani.

Electrovaporizarea transuretrală

Electrovaporizarea folosește ansa la 290 wați pentru vaporizarea, disecarea și hemostaza simultană a țesutului adenomatos. Procedura este mai ușoară decât rezecția clasică și reduce semnificativ riscul de sângerare.

Alte metode chirurgicale alternative

Metodele complementare includ hipertermia locală, crioterapia și divulsia prostatică. Protezele endoprostatice pot înlocui sonda uretrală permanentă. Incizia transuretrală (ITUP) și prostatectomia transuretrală cu laser (TULIP) au valoare terapeutică redusă.

Tratament medicamentos – componenta hormonală

Dezvoltarea prostatei este androgen dependentă, așa că tratamentul farmacologic vizează componenta hormonală. Finasterid inhibă 5 alfa reductaza, reducând nivelul DHT și ameliorând semnificativ simptomele. Blocanții alfa-1 adrenergici cresc rapid debitul urinar, iar anti-aromataza transformă androgenii în estrogeni.

Fitoterapia

Se folosesc extracte de plante tradiționale, însă nu există studii concludente privind eficiența. În prezent, fitoterapia este considerată tratament placebo.

Strategii combinate și monitorizare

Tratamentul medicamentos poate fi asociat cu cel chirurgical sau endoscopic. Scopul este ameliorarea simptomelor și prevenirea complicațiilor, cu monitorizare regulată pentru ajustarea terapiei. Pacienții trebuie să evite alcoolul, constipația și decubit prelungit, iar consultul periodic la urolog rămâne recomandat chiar și după ameliorarea simptomelor.

Individualizare și educație

Medicul decide momentul optim pentru intervenție în funcție de gravitatea simptomelor. Tratamentul nu vindecă adenomul, ci îl controlează temporar; formele severe beneficiază de terapie combinată. Educația pacientului, informarea despre metodele disponibile și efectele secundare sunt esențiale pentru prevenirea recidivelor și complicațiilor. În concluzie, abordarea adenomului de prostată combină diagnostic precis și tratament adaptat.