Ai litiază renală?
Litiaza renală reprezintă formarea unor calculi („pietre”) la nivelul rinichilor sau al tractului urinar, prin cristalizarea sărurilor din urină. Aceștia pot fi eliminați spontan dacă sunt mici, dar când cresc în dimensiuni pot provoca dureri intense, cunoscute ca și colică renală. Boala poate recidiva frecvent, mai ales la persoanele cu factori de risc metabolici, alimentari sau genetici.
Mai jos găsești răspunsuri la probleme medicale frecvent întâlnite. Dacă dorești mai multe informații sau nu ai găsit un răspuns, te rugăm să ne contactezi sau să ne trimiți un mesaj prin pagina noastră de contact.
Ce este litiaza renală?
Litiaza renală reprezintă formarea unor calculi la nivelul rinichilor sau al tractului urinar. Acești calculi sunt cunoscuți popular drept „pietre la rinichi”. Ei apar prin cristalizarea sărurilor și mineralelor prezente în urină. Rinichii filtrează produșii reziduali din sânge și îi elimină prin urină.
Atunci când anumite substanțe nu se dizolvă complet, se formează cristale microscopice. În timp, aceste cristale se agregă și devin calculi. Dezechilibrul dintre substanțele care favorizează cristalizarea și cele care o inhibă este esențial în apariția bolii. Printre substanțele implicate se numără calciul, oxalații și fosfații.
Calculii se pot forma în rinichi, dar pot migra în ureter, vezică sau uretră. În aproximativ 90% dintre cazuri, pietrele sunt foarte mici și pot fi eliminate spontan. Atunci când cresc în dimensiuni, pot bloca fluxul urinar. Blocajul determină distensia căilor urinare și apariția durerii.
Litiaza apare cel mai frecvent între 20 și 40 de ani. Bărbații sunt mai frecvent afectați, însă incidența la femei a crescut în ultimii ani. După un prim episod, riscul de recidivă este de aproximativ 50%. Boala poate evolua silențios sau poate debuta brusc prin colică renală.
Compoziție
Calculii renali au compoziții diferite, în funcție de dezechilibrul metabolic existent. Cei mai frecvenți sunt calculii pe bază de calciu. Aceștia reprezintă aproximativ 75–85% din totalul cazurilor. Pot fi formați din oxalat de calciu, fosfat de calciu sau dintr-un amestec al acestora. Creșterea calciului urinar poate fi determinată de deshidratare sau hipercalciurie.
Excesul de vitamina D poate contribui la creșterea nivelului de calciu. Unele medicamente, precum diureticele sau hormonii tiroidieni, pot favoriza apariția lor. Hiperparatiroidismul este o altă cauză posibilă. Calculii de struvită reprezintă 10–15% din cazuri. Ei sunt compuși din magneziu și amoniac. Apar în contextul infecțiilor urinare cronice. Sunt mai frecvenți la femei și la persoanele cu catetere urinare.
Calculii de acid uric apar în 5–8% dintre cazuri. Se formează în condiții de exces de acid uric, cum este guta sau dieta bogată în proteine. Calculii de cistină sunt rari și apar în cistinurie, o afecțiune genetică. Uneori, calculii pot conține substanțe medicamentoase sau alte minerale.
Simptome
Durerea lombară este cel mai frecvent simptom al litiazei renale. Aceasta poate fi unilaterală sau bilaterală. Intensitatea variază de la disconfort moderat la durere severă. Colica renală este forma tipică de prezentare acută.
Debutul este brusc și adesea nocturn. Durerea este descrisă ca o lovitură puternică în regiunea lombară. Ea iradiază pe traiectul ureterului către abdomen și regiunea inghinală. Poate ajunge la organele genitale externe și fața internă a coapsei. Pacientul este agitat și nu își găsește o poziție antalgică.
Pot apărea greață și vărsături reflexe. Sunt frecvente tulburările urinare, precum polakiuria și micțiunile dureroase. Hematuria poate fi microscopică sau vizibilă. Pot apărea transpirații, paloare și senzație de frig. În unele cazuri apar manifestări digestive care pot mima alte urgențe abdominale.
Durata colicii poate fi de câteva ore sau chiar zile. Crizele pot recidiva la intervale variabile.
Tratamentul litiazei renale
Tratamentul depinde de dimensiunea, localizarea și compoziția calculului. Majoritatea pietrelor mici se elimină spontan în 6 săptămâni, mai ales cu hidratare adecvată. Analgezicele pot controla durerea până la eliminare.
Calculii mari sau cei care produc infecții necesită intervenție. Metodele moderne permit tratament fără chirurgie clasică. Procedurile sunt minim invazive și au recuperare rapidă.
Alegerea metodei se face în funcție de starea rinichiului și permeabilitatea căilor urinare. În prezent, litotripsia extracorporeală este cea mai utilizată tehnică.
Majoritatea pietrelor la rinichi sunt eliminate spontan în termen de până la șase săptămâni, mai ales dacă pacientul consumă suficiente lichide. În multe cazuri, litiaza renală este diagnosticată pentru prima dată atunci când pacientul se prezintă la medic din cauza unei dureri intense.
Medicul poate recomanda inițial eliminarea naturală a calculului, asociată cu tratament antialgic. Uneori, tratamentul este prescris chiar înainte de a se cunoaște exact dimensiunea pietrei. Calculii mai mici de 5 mm au șanse foarte mari să fie eliminați fără intervenții suplimentare.
Aproximativ 90% dintre pietrele sub 5 mm se elimină spontan. În cazul calculilor mai mari de 5 mm, aproximativ jumătate pot fi eliminați fără proceduri invazive. În medie, un calcul traversează tractul urinar în una până la trei săptămâni.
Două treimi dintre pietrele eliminate spontan trec în primele patru săptămâni de la debutul simptomelor. Nu toate pietrele provoacă durere, unele fiind descoperite întâmplător la investigații de rutină. Tratamentul este similar, indiferent dacă litiaza este simptomatică sau descoperită incidental.
Dacă piatra provoacă dureri violente, infecții sau hemoragii, este necesară fragmentarea sau extragerea acesteia. Aproximativ 10–20% dintre cazuri necesită tratament suplimentar la domiciliu sau intervențional.
Alegerea conduitei terapeutice depinde de dimensiune, localizare și simptomatologie. Scopul tratamentului este eliminarea calculului și prevenirea complicațiilor.
Atunci când medicul consideră că piatra poate fi eliminată spontan și durerea este suportabilă, recomandă tratament la domiciliu.
Acesta include administrarea de medicamente antialgice. Antiinflamatoarele nesteroidiene, precum Ibuprofenul, Ketoprofenul sau Aspirina, pot reduce durerea. La nevoie, pot fi prescrise analgezice mai puternice.
Consumul crescut de lichide este esențial în această etapă. Se recomandă 8–10 pahare de apă pe zi, aproximativ două pahare la fiecare două ore. Pacienții cu boli cardiace, renale sau hepatice trebuie să consulte medicul înainte de a crește aportul de lichide.
Se recomandă evitarea sucurilor acidulate și a sucului de grapefruit. Alimentele bogate în oxalați, precum spanacul, nucile și ciocolata, trebuie limitate. Dacă durerea devine severă, poate însemna că există un blocaj urinar. Infecția asociată impune tratament rapid.
În aceste situații, medicul indică proceduri de fragmentare sau extragere. Monitorizarea simptomelor este importantă pe toată perioada eliminării. Hematuria ușoară poate apărea temporar. Evaluarea imagistică poate fi necesară pentru urmărirea evoluției.
Litotripsia extracorporeală cu unde de șoc (ESWL) este cea mai utilizată metodă modernă de tratament al litiazei reno-ureterale. Procedura constă în fragmentarea calculilor prin unde de șoc generate în afara organismului.
Undele penetrează țesuturile fără a produce leziuni și sunt focalizate direct asupra pietrei. Calculii sunt transformați în fragmente fine, asemănătoare nisipului, care se elimină ulterior prin urină.
Aproximativ 80% dintre calculii renoureterali pot fi tratați prin această metodă. Procedura durează aproximativ 30 de minute. În majoritatea cazurilor nu necesită anestezie. Pacientul poate pleca acasă în aceeași zi.
Metoda este indicată pentru calculi între 1 și 2 cm, în condițiile unui rinichi funcțional și ale unei căi urinare libere sub obstacol. Se pot fragmenta pietre între 3 și 20 mm. Tehnologia modernă utilizează aparate performante care localizează precis calculul prin raze X sau ultrasunete. În trecut, pacientul era poziționat într-o cadă cu apă, însă aparatura actuală permite efectuarea procedurii pe o masă specială confortabilă.
Recuperarea este rapidă, iar reintegrarea socio-profesională se face în câteva zile. Pot apărea hematurie temporară, mici echimoze sau disconfort lombar. Pentru reducerea riscului de complicații, se recomandă evitarea aspirinei înainte de procedură.
Uneori este necesară montarea unui stent ureteral pentru facilitarea eliminării fragmentelor. Persoanele cu pietre peste 2 cm pot necesita mai multe ședințe. ESWL este contraindicată în insuficiență renală cronică, sarcină, tulburări hidro-electrolitice, obezitate severă cu imposibilitatea localizării calculului, anomalii scheletice severe, rinichi transplantat, calcul impactat sau calculi foarte duri din oxalat de calciu ori cistină.
Atunci când ESWL nu este eficientă sau calculul este prea mare, se indică nefrolitotomia percutanată. Aceasta presupune realizarea unei mici incizii în loja renală. Prin această incizie se introduce un tub telescopic numit nefroscop. Medicul vizualizează direct calculul.
Piatra poate fi extrasă integral sau fragmentată cu laser ori energie electrică. Fragmentele sunt apoi îndepărtate.
Procedura este utilizată mai ales pentru calculii voluminoși. Ureteroscopia este indicată pentru pietrele migrate în ureter. Se introduce un ureteroscop prin uretră și vezică până la nivelul obstacolului. Calculul este fragmentat sau extras cu instrumente speciale.
Uneori este necesară montarea unui stent ureteral pentru a menține ureterul deschis. Chirurgia clasică, cu incizie largă laterală, este rar utilizată în prezent. Ea este rezervată cazurilor cu hemoragii severe sau complicații majore. Alegerea metodei depinde de dimensiune, localizare și starea generală a pacientului.
Recuperarea după metodele minim invazive este, de regulă, rapidă. Scopul este îndepărtarea completă a calculului și protejarea funcției renale.
Tratamentul medicamentos are rol atât în controlul durerii, cât și în prevenirea recurențelor. Antiinflamatoarele nesteroidiene reduc intensitatea durerii în faza acută. În cazul recidivelor, medicul poate prescrie terapii specifice în funcție de compoziția calculului.
Aproximativ 80% dintre pacienți au calculi bogați în calciu. Pentru prevenirea acestora se folosesc tiazide, precum Hidroclortiazida sau Clortalidona, și citrat de potasiu. Ortofosfatul și fosfatul celulozic sunt utilizate mai rar, din cauza efectelor adverse.
Carbonatul sau citratul de calciu și colestiramina pot fi indicate în hiperoxalurie. Calculii de acid uric reprezintă 5–10% din cazuri. Pentru prevenirea lor se administrează citrat de potasiu sau bicarbonat de sodiu pentru alcalinizarea urinei. Allopurinolul reduce producția de acid uric.
Calculii de cistină necesită tratament pe termen lung cu penicilamină, tiopronină sau captopril. Citratul de potasiu este util și în acest caz pentru reducerea acidității urinare. Calculii de struvită sunt asociați infecțiilor urinare. În aceste situații pot fi necesare antibiotice și, rar, inhibitori de urează.
Dacă litiaza reapare, aproape jumătate dintre pacienți vor dezvolta noi calculi în următorii cinci ani fără măsuri preventive. În unele cazuri, medicamente precum Nifedipina sau Prednisonul pot facilita eliminarea calculilor. Analiza urinei pe 24 de ore ajută la identificarea cauzei formării pietrelor.
În cazuri rare, hiperparatiroidismul necesită paratiroidectomie pentru prevenirea recidivelor.
Ne poți suna sau poți completa și trimite formularul de mai jos
+40.256.488.466 – Recepție sau +40.723.246.199 – Dr. Tigaran Dan
- Intrarea Ana Lugojana nr. 7
Timișoara
ANPC
Copyright © 2000 - 2026 Toate drepturile rezervate Urologie Timișoara. Site realizat și administrat de Servicii Web Timișoara. Folosim și imagini cu licență Freepik .