Cancerul de vezică urinară

Simptome

Cele mai frecvente simptome ale cancerului de vezică includ hematuria, adică prezența sângelui sau a cheagurilor de sânge în urină, care de obicei nu provoacă durere, disuria sau disconfortul la urinare, urinările frecvente în cantități mici și infecțiile recurente ale tractului urinar.

Aceste simptome sunt nespecifice și pot apărea și în alte afecțiuni urinare. În stadiile avansate, boala poate provoca dureri lombare sau în flanc, edeme la nivelul picioarelor și apariția unei mase tumorale pelvine. De asemenea, pacienții pot resimți pierdere în greutate, dureri osoase, rectale, anale sau pelvine și anemie.

Mecanism fiziopatogenic

Cancerul vezical apare prin apariția celulelor atipice care se multiplică necontrolat, inițial fiind limitate la nivelul vezicii. Pe măsură ce boala progresează, celulele canceroase invadează stratul muscular și ganglionii limfatici, afectând organele pelvine și, eventual, rinichii, colonul, ficatul sau plămânii.

Neoplasmul se clasifică în stadii și grade, stadiul reflectând dimensiunea tumorii și extensia ei, iar gradul indicând modificările celulelor comparativ cu cele normale. Stadializarea se stabilește prin analize de sânge, teste urinare, biopsii și radiografii osoase, fiind esențială pentru alegerea tratamentului și estimarea prognosticului.

Consult de specialitate

Orice apariție a hematuriei, disuriei, urinărilor frecvente sau durerilor lombare necesită prezentarea imediată la un medic specialist. Consultul trebuie efectuat în cazul simptomelor caracteristice cancerului vezical sau la agravarea acestora. Specialiștii care pot evalua riscurile și simptomele includ medicul generalist, medicul de familie, medicul rezident de urologie și medicul internist, iar cei care pot trata cancerul de vezică sunt urologul, oncologul și radioterapeutul.

Diagnostic

Diagnosticul se realizează pe baza examenului clinic, care include tuseul rectal sau vaginal, sumarul de urină și urocultura pentru identificarea sângelui sau a celulelor anormale. Investigatiile paraclinice necesare includ cistoscopia, care permite vizualizarea directă a vezicii și prelevarea de material bioptic pentru stabilirea tipului celular, gradului și stadiului tumorii. Ecografia, tomografia computerizată și pielografia intravenoasă ajută la evaluarea extensiei tumorale.

Diagnostic recurențe și investigații suplimentare

După tratament, cistoscopia periodică este esențială pentru depistarea precoce a recurențelor, iar citologia urinară exfoliativă și markerii tumorali, cum ar fi BTA și NMP22, pot contribui la diagnostic. Investigatiile suplimentare pentru stadializare includ hemoleucograma, biochimia, colonoscopia, scintigrama osoasă și radioscopia toracică, care ajută la identificarea metastazelor.

Tratament chirurgical și inițial

Tratamentul chirurgical rămâne principalul instrument terapeutic. Tumorile superficiale mici pot fi cauterizate cu electrocauterul în timpul cistoscopiei, în timp ce rezecția transuretrală (TUR) se utilizează pentru tumorile superficiale mari sau penetrante care nu s-au extins la distanță. Cistectomia, sau rezecția totală a vezicii urinare, se aplică tumorilor avansate sau de grad înalt și poate fi urmată de urostomie sau cistoplastie de substituție, pentru a permite colectarea urinei fie într-un rezervor extern, fie într-un rezervor intern legat de uretra.

Tratament medicamentos

Chimioterapia este folosită pentru a controla creșterea tumorii și a diminua simptomatologia. Aceasta poate fi administrată oral, intravenos sau intravezical prin cateter. Citostaticele utilizate includ doxorubicina, epirubicina, valrubicin, gemcitabină, paclitaxel și carboplatin, iar combinația MVAC (methotrexat, vinblastină, doxorubicină și cisplatin) este frecvent folosită. Chimioterapia intravezicală cu Mitomicina-C sau bacilul Calmette-Guerin (BCG) previne recurențele și stimulează răspunsul imun local.

Radioterapie și terapie biologică

Radioterapia folosește raze X de intensitate mare pentru distrugerea celulelor maligne și poate fi utilizată și ca metodă paliativă pentru ameliorarea simptomelor. Terapia biologică stimulează sistemul imunitar pentru prevenirea recurențelor, fiind adesea folosită după rezecția transuretrală.

Tratament ambulator și suport psihologic

Tratamentul ambulator vizează reducerea efectelor secundare ale terapiei, precum greață, vărsături, oboseală, insomnie, caderea părului, constipație, diaree și probleme urinare. Este esențială menținerea unui stil de viață sănătos, cu alimentație echilibrată, odihnă și exerciții moderate. Problemele legate de imaginea corporală și viața sexuală pot apărea în urma cistectomiei, afectând fertilitatea și funcțiile sexuale, iar sprijinul psihologic, meditația, biofeedback-ul și grupurile de suport contribuie la adaptarea pacientului.

Tratament de întreținere și profilaxie

După tratamentul inițial, pacientul trebuie inclus într-un program de controale periodice, care presupune cistoscopie și analize de urină la intervale regulate, imagistică pentru monitorizarea recurențelor și evaluarea stării generale. Deși cancerul de vezică nu poate fi prevenit complet, factorii de risc pot fi reduși prin renunțarea la fumat, evitarea expunerii la substanțe toxice, hidratare corespunzătoare și dietă bogată în fructe, legume, preparate din soia și suplimente cu vitamine A și C.